Utilizator:

Parola:

 

 
  Doriti sa aveti un cont pe acest portal!?

 

 
  Meniu Utilizator

Trebuie sa fiti inregistrat pentru a avea acces la meniul utilizator!
 
Acceptiuni notionale
 
acţiune antropică  (din gr. anthropos - ”om”). Acţiune exercitată asupra mediului de către om (activitatea umană).
acţiune ecologică  înrâurirea efectuată de diverşi factori biotici asupra mediului de viaţă şi asupra componentelor vii ale acestuia cu provocarea unor schimbări.
acropendrica (din gr. akreon - “vârf”, “înălţime”). Specie animală care trăieşte în coronamentul diferiţilor arbori. Este vorba in special de diverse specii de insecte şi păsări.
actinobiologie (din gr. aktis - “rază”). Ştiinţa care se ocupă cu studierea acţiunilor şi efectelor radiaţiilor asupra organismelor vii.
activitate biologică a solului Ansamblul de procese biologice/vitale ale organismelor vii/pedobionţilor (microorganisme, ciuperci, plante şi animale) care în ultimă instanţă determină, prin formarea/îmbogăţirea humusului, fertilitatea solului. Cele mai bogate în humul (2-5%) sunt cernoziomurile.
adelofagie (din gr. adelphios - „frate”, phagrin - „a mânca”). Forma de canibalism în care larvele eclozate îşi consumă semenii mai tineri. Se observă în cazurile suprapopulării unei specii (ex., larvele gândacului-de-făină). Este un mecanism de autoreglare a densităţii populaţiei.
ADN ADN (acidul dezoxiribonucleic) este principalul “depozit” al informaţiei genetice dintr-o celulă. O moleculă de ADN este formată din două fâşii a căror formă elicoidală dublă este asigurată de legăturile slabe existente între nucleotidele perechilor de compuşi de bază. Fiecare fâşie de ADN este alcătuită din subunităţi de nucleotide care conţin fiecare unul dintre cei patru compuşi de bază: adenina (A), guanina (G), citosina (C) şi timina (T). Secvenţialitatea acestor compuşi de bază ai ADN-ului oferă codul informaţiei specifice – proiectul genetic al fiecărui individ.
aerob Organism care nu poate exista fără oxigen liber molecular extras din aer, sol, apă sau dintr-un alt mediu acvatic. Cu excepţia unor bacterii anaerobe, majoritatea speciilor de micro-organisme, ciuperci, plante şi animale trăiesc numai în prezenţa oxigenului molecular.
aerobiont (din gr. aer - „aer”, bion, biontos - „trăitor”). Organism (insecte inferioare, viermi) cu rol esenţial în formarea şi asigurarea bunăstării pedocenozelor, care au ca mediu de viaţă golurile cu aer din sol.
alge Plante inferioare caracterizate prin prezenţa clorofilei şi răspândite în ape dulci, sărate şi pe uscat; (şi la sg.) plantă din acest grup.
angiosperme (despre plante). Care are seminţele închise în fructe. 2. S.f. (La pl.) Încrengătură de plante cu flori, cu seminţe închise în fructe, răspândite pe tot globul pământesc; (şi la sg.) plantă care face parte din această încrengătură.
animal Fiinţă organizată, uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simţi şi de a se mişca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc.
biocenoză (de la gr. bios, “viaţă” şi koinos, “comun”). Reprezintă ansamblul populaţiilor şi speciilor animale şi vegetale, care trăiesc într-un mediu determinat.
biogeografie Este un domeniu ştiinţific care regrupează trei mari discipline: geonemia, care studiază arealul de repartiţie geografică a speciilor şi populaţiilor, corologia, care studiază şi explică aceste repartiţii, referindu-se şi la climatologie, paleontologie şi chiar la paleoclimatologie şi bioceneologia, al cărei obiect este studiul compoziţiei specifice a structurii şi dinamicii biocenozelor.
celulă celule, s.f.
Element constitutiv fundamental al organismelor vii, alcătuit din membrană, citoplasmă şi nucleu, reprezentând cea mai simplă unitate anatomică.
chionofila Specie de animale sau plante (de regulă din etajul alpin de talie mică), cu tulpină târâtoare, active in timpul iernii, cresc şi înfloresc sub zăpadă, fructificând la doar câteva săptămâni de la topirea zăpezii (salcia pitică, brânduşa de munte, întâlnite în munţii Carpaţi). Chionofile sunt si diverse rozătoare, populând aceleaşi zone cu plantele chionofile. Ex. dintre animale: cârtiţa, sobolul, lemingul etc.
chionofite Plante care se dezvoltă pe suprafaţa zăpezii sau a gheţii. (de ex: alga chlamidomonada-de-zăpadă, care determină efectul “înfloririi zăpezii” sau “zăpada roşie”).
ciupercă Încrengătură de plante inferioare, lipsite de clorofilă, care trăiesc ca parazite sau ca saprofite şi se răspândesc prin spori; (şi la sg.) plantă din această încrengătură, de obicei în formă de pălărie cărnoasă cu picior.
clasă Fiecare dintre diviziunile fundamentale ale regnului animal sau vegetal, mai mică decât încrengătura şi mai mare decât ordinul.
cod genetic Codul genetic este secvenţa de nucleotide codificată în trei baze ADN (codoni), prin mARN, care determină secvenţa de aminoacizi din sinteza proteinelor. Secvenţa ADN a unei gene poate fi utilizată pentru a anticipa secvenţa mARN, iar codul genetic poate fi, la rândul său, folosit pentru a anticipa secvenţa aminoacizilor.
coralieri Animale nevertebrate cu scheletul calcaros din încrengătura Celenteratelor; formele coloniale trăiesc în zonele tropicale şi subtropicale ale mărilor şi oceanelor unde alcătuiesc carcasa recifelor.
ecologie (din gr. oikos, “casă” şi logos, “discurs”). Noţiunea a fost introdusă în 1866 de către naturalistul german Ernst Haeckel, iniţial gândită ca o ştiinţă a habitatului. Este o importantă disciplină biologică, care studiază interacţiunile între organismele vii şi mediul lor de viaţă, precum şi raporturile care există între aceste organisme vii.
ecosistem Unitate stabilă în timp, formată din ansamblul organismelor vii (biocenoze), care locuiesc în mediul lor natural dat (biotip). Ţinând cont de aceste componente materiale, ecosistemul reprezintă o unitate funcţională în care se manifestă şi se evidenţiază toate interacţiunile între populaţii şi mediul lor de viaţă, ca şi dintre ele însele.
epiliton Este format din populaţiile de hidrobionţi care se fixează pe suprafaţa rocilor, unde îşi desfăşoară existenta
euglenă Protozoar flagelat oval-alungit, de apă dulce, care posedă cromatofori cu clorofilă (Euglena viridis).
factori ecologici unt numite elementele mediului acvatic, terestru, cosmic, biocenotic, biochimic etc. care influenţează cat de cat asupra unităţilor vitale – organism, populaţie, biocenoză, biosferă etc.
familie Categorie sistematică în botanică şi în zoologie, inferioară ordinului, care cuprinde mai multe genuri de organisme cu caractere comune.
ferigă Nume dat mai multor specii de criptogame vasculare cu frunze mari si dinţate, pe dosul cărora se găsesc sporangi cu spori.
genetică Compartiment al biologiei care se ocupă cu studiul organismelor sub aspect ereditar. Disciplină care studiază fenomenele eredităţii şi variabilităţii în organismele vii; geneziologie.
gestionare (a mediului) Intervenţia omului în administrarea mediului, gestionarea evidenţei intrărilor şi ieşirilor, în vederea corecţiilor ce trebuiesc aduse acestuia, pentru a nu periclita viitorul planetei.
gimnosperme Diviziune a fanerogamelor cuprinzând plantele ale căror seminţe se dezvoltă pe o carpelă deschisă; (şi la sg.) plantă care face parte din această diviziune.
hibrid hibrizi, s.m., adj.
(Organism) provenit din încrucişarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite.
hibridare hibridări, s.f.
Acţiunea de a hibrida şi rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de încrucişare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite; hibridizare; hibridaţie.
hidrobiont Organism care vieţuieşte in mediul acvatic.
higrofil Termen care se referă la organismele care trăiesc şi se dezvoltă în condiţii de umiditate abundentă. Plantele care cresc în asemenea condiţii se numesc higrofile şi ele se găsesc pe marginea apelor. lacurilor şi râurilor, în mlaştini.
încrengătură încrengături, s.f.
Diviziune a regnului animal sau a celui vegetal, superioară clasei.
mediu Termen foarte general, care poate fi utilizat atât în sensul de habitat, cât şi în cel de ecosistem. Mediul poate fi înţeles ca unul natural, în care intervenţia omului este minimă. Se distinge însă şi mediul creat de om, cunoscut ca mediu artificial sau antropic.
muşchi Clasă de plante criptogame fără rădăcină, care cresc în grupuri de fire veşnic verzi în locurile umede şi umbroase şi au ca organe de reproducere anteridii şi arhegoane; (şi la sg.) plantă din această clasă.
Numele unor licheni asemănători cu plantele descrise mai sus.
necrofag Microorganism sau animal care se hrăneşte cu animale moarte. În lanţul trofic, descompunătorii necrofagi (detritivori) transforma resturile organismelor moarte în substanţe asimilabile pentru plantele verzi.
ordin Categorie sistematică în zoologie şi în botanică, superioară familiei şi inferioară clasei.
plantă Nume generic dat organismelor vegetale, cu o organizare mai simplă decât a animalelor şi care îşi extrag hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin prezenţa clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză si, în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină şi frunze. Plantă vegetală, mai ales erbacee, cultivată de om sau care creşte în mod natural şi este utilă omului.
procariote Grup de organisme primitive (virusuri, bacterii, alge albastre) unicelulare, cu structură simplă; (şi la sg.) specie din acest grup.
protozoare Încrengătură de animale microscopice inferioare unicelulare, cu cea mai simplă structură anatomică; (si la sg.) animal care face parte din această încrengătură.
regn regnuri, s.n.
Cea mai mare categorie sistematică în biologie; fiecare dintre cele trei diviziuni ale corpurilor din natură: animal, vegetal şi mineral.
sistem biologic Este un ansamblu de elemente biologice, aflate tot timpul în interacţiune, şi care are proprietatea de a transforma factorii de mediu în factori proprii, specifici. Schimburile de materie şi energie din cadrul sistemului devin însăşi baza existenţei şi funcţionării sistemului. Sistemele biologice sunt deci sisteme deschise şi sunt caracterizate prin integralitate, echilibru dinamic şi autoreglare.
sistem cibernetic Sistem informaţional, care foloseşte transformările energetice ca mijloc pentru recepţionarea, prelucrarea, acumularea şi transmiterea informaţiilor. Sistemele biologice sunt şi sisteme cibernetice.
soi Grup de plante cultivate, care aparţin aceleiaşi specii. Soiurile se creează în procesul de ameliorare a speciei.
specie Este o unitate de bază a lumii vii, un nivel de organizare a materiei vii, în care sunt integrate populaţiile provenite din strămoşi comuni, cu aceeaşi zestre ereditară. Specia are o anumită caracteristică şi un cod genetic. Ea este o formă şi un rezultat al evoluţiei.
variabile ecologice Definesc ecosistemele cu un număr redus de parametri, dar care integrează, ansamblul factorilor ecologici. Aceste variabile ecologice fundamentale sunt: materia, spaţiul, energia, timpul, diversitatea specifică.
vegetaţie Totalitatea plantelor dintr-o regiune, dintr-o ţară etc.
 

Printare document
 

Kazanevsky Vladimir, Ucraina – Salonul internaţional de caricatură 100% NATURAL, Ediţia 2003, organizator GEC Bucovina
 

 

George Licurici, caricaturist, România
 
 
 
Home  |  Informare  |  Forum  |  Tranzactii  |  Link-uri utile  |  Harta site
Copyright © 2004 - 2006 GEC Bucovina. Toate drepturile rezervate.
Acceptiuni notionale
 
acţiune antropică  (din gr. anthropos - ”om”). Acţiune exercitată asupra mediului de către om (activitatea umană).
acţiune ecologică  înrâurirea efectuată de diverşi factori biotici asupra mediului de viaţă şi asupra componentelor vii ale acestuia cu provocarea unor schimbări.
acropendrica (din gr. akreon - “vârf”, “înălţime”). Specie animală care trăieşte în coronamentul diferiţilor arbori. Este vorba in special de diverse specii de insecte şi păsări.
actinobiologie (din gr. aktis - “rază”). Ştiinţa care se ocupă cu studierea acţiunilor şi efectelor radiaţiilor asupra organismelor vii.
activitate biologică a solului Ansamblul de procese biologice/vitale ale organismelor vii/pedobionţilor (microorganisme, ciuperci, plante şi animale) care în ultimă instanţă determină, prin formarea/îmbogăţirea humusului, fertilitatea solului. Cele mai bogate în humul (2-5%) sunt cernoziomurile.
adelofagie (din gr. adelphios - „frate”, phagrin - „a mânca”). Forma de canibalism în care larvele eclozate îşi consumă semenii mai tineri. Se observă în cazurile suprapopulării unei specii (ex., larvele gândacului-de-făină). Este un mecanism de autoreglare a densităţii populaţiei.
ADN ADN (acidul dezoxiribonucleic) este principalul “depozit” al informaţiei genetice dintr-o celulă. O moleculă de ADN este formată din două fâşii a căror formă elicoidală dublă este asigurată de legăturile slabe existente între nucleotidele perechilor de compuşi de bază. Fiecare fâşie de ADN este alcătuită din subunităţi de nucleotide care conţin fiecare unul dintre cei patru compuşi de bază: adenina (A), guanina (G), citosina (C) şi timina (T). Secvenţialitatea acestor compuşi de bază ai ADN-ului oferă codul informaţiei specifice – proiectul genetic al fiecărui individ.
aerob Organism care nu poate exista fără oxigen liber molecular extras din aer, sol, apă sau dintr-un alt mediu acvatic. Cu excepţia unor bacterii anaerobe, majoritatea speciilor de micro-organisme, ciuperci, plante şi animale trăiesc numai în prezenţa oxigenului molecular.
aerobiont (din gr. aer - „aer”, bion, biontos - „trăitor”). Organism (insecte inferioare, viermi) cu rol esenţial în formarea şi asigurarea bunăstării pedocenozelor, care au ca mediu de viaţă golurile cu aer din sol.
alge Plante inferioare caracterizate prin prezenţa clorofilei şi răspândite în ape dulci, sărate şi pe uscat; (şi la sg.) plantă din acest grup.
angiosperme (despre plante). Care are seminţele închise în fructe. 2. S.f. (La pl.) Încrengătură de plante cu flori, cu seminţe închise în fructe, răspândite pe tot globul pământesc; (şi la sg.) plantă care face parte din această încrengătură.
animal Fiinţă organizată, uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simţi şi de a se mişca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc.
biocenoză (de la gr. bios, “viaţă” şi koinos, “comun”). Reprezintă ansamblul populaţiilor şi speciilor animale şi vegetale, care trăiesc într-un mediu determinat.
biogeografie Este un domeniu ştiinţific care regrupează trei mari discipline: geonemia, care studiază arealul de repartiţie geografică a speciilor şi populaţiilor, corologia, care studiază şi explică aceste repartiţii, referindu-se şi la climatologie, paleontologie şi chiar la paleoclimatologie şi bioceneologia, al cărei obiect este studiul compoziţiei specifice a structurii şi dinamicii biocenozelor.
celulă celule, s.f.
Element constitutiv fundamental al organismelor vii, alcătuit din membrană, citoplasmă şi nucleu, reprezentând cea mai simplă unitate anatomică.
chionofila Specie de animale sau plante (de regulă din etajul alpin de talie mică), cu tulpină târâtoare, active in timpul iernii, cresc şi înfloresc sub zăpadă, fructificând la doar câteva săptămâni de la topirea zăpezii (salcia pitică, brânduşa de munte, întâlnite în munţii Carpaţi). Chionofile sunt si diverse rozătoare, populând aceleaşi zone cu plantele chionofile. Ex. dintre animale: cârtiţa, sobolul, lemingul etc.
chionofite Plante care se dezvoltă pe suprafaţa zăpezii sau a gheţii. (de ex: alga chlamidomonada-de-zăpadă, care determină efectul “înfloririi zăpezii” sau “zăpada roşie”).
ciupercă Încrengătură de plante inferioare, lipsite de clorofilă, care trăiesc ca parazite sau ca saprofite şi se răspândesc prin spori; (şi la sg.) plantă din această încrengătură, de obicei în formă de pălărie cărnoasă cu picior.
clasă Fiecare dintre diviziunile fundamentale ale regnului animal sau vegetal, mai mică decât încrengătura şi mai mare decât ordinul.
cod genetic Codul genetic este secvenţa de nucleotide codificată în trei baze ADN (codoni), prin mARN, care determină secvenţa de aminoacizi din sinteza proteinelor. Secvenţa ADN a unei gene poate fi utilizată pentru a anticipa secvenţa mARN, iar codul genetic poate fi, la rândul său, folosit pentru a anticipa secvenţa aminoacizilor.
coralieri Animale nevertebrate cu scheletul calcaros din încrengătura Celenteratelor; formele coloniale trăiesc în zonele tropicale şi subtropicale ale mărilor şi oceanelor unde alcătuiesc carcasa recifelor.
ecologie (din gr. oikos, “casă” şi logos, “discurs”). Noţiunea a fost introdusă în 1866 de către naturalistul german Ernst Haeckel, iniţial gândită ca o ştiinţă a habitatului. Este o importantă disciplină biologică, care studiază interacţiunile între organismele vii şi mediul lor de viaţă, precum şi raporturile care există între aceste organisme vii.
ecosistem Unitate stabilă în timp, formată din ansamblul organismelor vii (biocenoze), care locuiesc în mediul lor natural dat (biotip). Ţinând cont de aceste componente materiale, ecosistemul reprezintă o unitate funcţională în care se manifestă şi se evidenţiază toate interacţiunile între populaţii şi mediul lor de viaţă, ca şi dintre ele însele.
epiliton Este format din populaţiile de hidrobionţi care se fixează pe suprafaţa rocilor, unde îşi desfăşoară existenta
euglenă Protozoar flagelat oval-alungit, de apă dulce, care posedă cromatofori cu clorofilă (Euglena viridis).
factori ecologici unt numite elementele mediului acvatic, terestru, cosmic, biocenotic, biochimic etc. care influenţează cat de cat asupra unităţilor vitale – organism, populaţie, biocenoză, biosferă etc.
familie Categorie sistematică în botanică şi în zoologie, inferioară ordinului, care cuprinde mai multe genuri de organisme cu caractere comune.
ferigă Nume dat mai multor specii de criptogame vasculare cu frunze mari si dinţate, pe dosul cărora se găsesc sporangi cu spori.
genetică Compartiment al biologiei care se ocupă cu studiul organismelor sub aspect ereditar. Disciplină care studiază fenomenele eredităţii şi variabilităţii în organismele vii; geneziologie.
gestionare (a mediului) Intervenţia omului în administrarea mediului, gestionarea evidenţei intrărilor şi ieşirilor, în vederea corecţiilor ce trebuiesc aduse acestuia, pentru a nu periclita viitorul planetei.
gimnosperme Diviziune a fanerogamelor cuprinzând plantele ale căror seminţe se dezvoltă pe o carpelă deschisă; (şi la sg.) plantă care face parte din această diviziune.
hibrid hibrizi, s.m., adj.
(Organism) provenit din încrucişarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite.
hibridare hibridări, s.f.
Acţiunea de a hibrida şi rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de încrucişare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite; hibridizare; hibridaţie.
hidrobiont Organism care vieţuieşte in mediul acvatic.
higrofil Termen care se referă la organismele care trăiesc şi se dezvoltă în condiţii de umiditate abundentă. Plantele care cresc în asemenea condiţii se numesc higrofile şi ele se găsesc pe marginea apelor. lacurilor şi râurilor, în mlaştini.
încrengătură încrengături, s.f.
Diviziune a regnului animal sau a celui vegetal, superioară clasei.
mediu Termen foarte general, care poate fi utilizat atât în sensul de habitat, cât şi în cel de ecosistem. Mediul poate fi înţeles ca unul natural, în care intervenţia omului este minimă. Se distinge însă şi mediul creat de om, cunoscut ca mediu artificial sau antropic.
muşchi Clasă de plante criptogame fără rădăcină, care cresc în grupuri de fire veşnic verzi în locurile umede şi umbroase şi au ca organe de reproducere anteridii şi arhegoane; (şi la sg.) plantă din această clasă.
Numele unor licheni asemănători cu plantele descrise mai sus.
necrofag Microorganism sau animal care se hrăneşte cu animale moarte. În lanţul trofic, descompunătorii necrofagi (detritivori) transforma resturile organismelor moarte în substanţe asimilabile pentru plantele verzi.
ordin Categorie sistematică în zoologie şi în botanică, superioară familiei şi inferioară clasei.
plantă Nume generic dat organismelor vegetale, cu o organizare mai simplă decât a animalelor şi care îşi extrag hrana prin rădăcini, caracterizându-se prin prezenţa clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză si, în cazul speciilor superioare, prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină şi frunze. Plantă vegetală, mai ales erbacee, cultivată de om sau care creşte în mod natural şi este utilă omului.
procariote Grup de organisme primitive (virusuri, bacterii, alge albastre) unicelulare, cu structură simplă; (şi la sg.) specie din acest grup.
protozoare Încrengătură de animale microscopice inferioare unicelulare, cu cea mai simplă structură anatomică; (si la sg.) animal care face parte din această încrengătură.
regn regnuri, s.n.
Cea mai mare categorie sistematică în biologie; fiecare dintre cele trei diviziuni ale corpurilor din natură: animal, vegetal şi mineral.
sistem biologic Este un ansamblu de elemente biologice, aflate tot timpul în interacţiune, şi care are proprietatea de a transforma factorii de mediu în factori proprii, specifici. Schimburile de materie şi energie din cadrul sistemului devin însăşi baza existenţei şi funcţionării sistemului. Sistemele biologice sunt deci sisteme deschise şi sunt caracterizate prin integralitate, echilibru dinamic şi autoreglare.
sistem cibernetic Sistem informaţional, care foloseşte transformările energetice ca mijloc pentru recepţionarea, prelucrarea, acumularea şi transmiterea informaţiilor. Sistemele biologice sunt şi sisteme cibernetice.
soi Grup de plante cultivate, care aparţin aceleiaşi specii. Soiurile se creează în procesul de ameliorare a speciei.
specie Este o unitate de bază a lumii vii, un nivel de organizare a materiei vii, în care sunt integrate populaţiile provenite din strămoşi comuni, cu aceeaşi zestre ereditară. Specia are o anumită caracteristică şi un cod genetic. Ea este o formă şi un rezultat al evoluţiei.
variabile ecologice Definesc ecosistemele cu un număr redus de parametri, dar care integrează, ansamblul factorilor ecologici. Aceste variabile ecologice fundamentale sunt: materia, spaţiul, energia, timpul, diversitatea specifică.
vegetaţie Totalitatea plantelor dintr-o regiune, dintr-o ţară etc.